OiRA a fost conceput pentru a oferi instrumente ușor de utilizat care să orienteze microorganizațiile și organizațiile mici pe parcursul procesului de evaluare a riscurilor. Software-ul OiRA, dezvoltat de EU-OSHA în 2009 și utilizat din 2010, se bazează pe un instrument neerlandez de evaluare a riscurilor, cunoscut sub numele de RI&E, care s-a dovedit a fi foarte reușit și utilizat eficient. 

Software-ul OiRA al EU-OSHA ajută partenerii sociali de la nivel sectorial (organizații patronale și sindicale) și autoritățile naționale (ministere, inspectorate de muncă, institute SSM etc.) să elaboreze instrumente de evaluare a riscurilor specifice sectoarelor, vizând întreprinderile mici.

Consultați site-ul proiectului OiRA pentru a afla informații actualizate despre proiectul OiRA (partenerii OiRA, instrumentele OiRA publicate sau în curs de publicare).

Evaluarea riscurilor stă la baza oricărei abordări a gestionării securității și sănătății în muncă și este esențială pentru asigurarea unui loc de muncă sănătos. 

Prin intermediul OiRA, EU-OSHA sprijină Cadrul strategic al UE privind sănătatea și securitatea la locul de muncă 2021-2027, lansat în iunie 2021. Facilitând evaluării riscurilor, OiRA urmărește să crească numărul de microîntreprinderi și de întreprinderi mici care își evaluează riscurile și calitatea acestor evaluări ale riscurilor. Instrumentele permit întreprinderilor să demareze (sau să îmbunătățească) procesul de evaluare a riscurilor. Astfel, instrumentele OiRA pot ajuta întreprinderile să devină mai competitive, de exemplu prin reducerea costurilor generate de bolile profesionale și prin minimizarea riscurilor de accidente, precum și prin îmbunătățirea condițiilor generale de muncă și a performanțelor organizației.

Evaluarea riscurilor a devenit, în prezent, un proces familiar pentru multe organizații, fiind utilizată în sute de mii de locuri de muncă din întreaga Europă pentru a preveni riscurile. Pentru unele întreprinderi însă, în special pentru microîntreprinderi și întreprinderile mici, evaluarea riscurilor poate fi un proces dificil. OiRA poate ușura acest proces, oferind organizațiilor resursele necesare pentru a depăși această provocare.

Utilizarea instrumentele OiRA aduce cu sine și anumite beneficii pentru organizații:

• utilizarea instrumentelor OiRA este complet gratuită;
• instrumentele sunt disponibile online;
• este disponibilă o aplicație mobilă;
• instrumentele au o orientare sectorială;
• instrumentele pot fi personalizate, într-o anumită măsură, în funcție de condițiile întreprinderilor;
• instrumentele oferă posibilitatea de a elabora un plan de acțiune și de a alege dintr-o listă de măsuri propuse.

Procesul OiRA cuprinde cinci etape principale:

1. Pregătire: într-o anumită măsură, OiRA permite întreprinderilor să adapteze evaluările riscurilor la propriile caracteristici specifice, pe baza răspunsului la câteva întrebări simple
2. Identificare: presupune depistarea elementelor de la locul de muncă care pot provoca vătămări și identificarea persoanelor care pot fi expuse pericolului
3. Evaluare: această etapă constă în prioritizarea riscurilor identificate. Ulterior, prioritizarea contribuie la stabilirea măsurilor care trebuie puse în aplicare într-o primă etapă
4. Plan de acțiune: instrumentul va ajuta apoi la generarea unui plan de acțiune și la luarea unei decizii cu privire eliminarea sau controlul riscurilor
5. Raportare: în cele din urmă, se generează automat un raport și un plan de acțiune care pot fi imprimate și/sau descărcate, permițând documentarea rezultatelor procesului de evaluare a riscurilor

Pentru înregistrare este nevoie doar de o adresă de e-mail valabilă. Orice persoană sau organizație poate alege dintre instrumentele OiRA disponibile pe cel care se potrivește cel mai bine țării, sectorului și întreprinderii respective. 

Consultați instrumentele OiRA disponibile pentru fiecare sector și pentru fiecare țară pe site-ul proiectului OiRA.

Toate instrumentele OiRA au fost create de partenerii sociali și/sau autoritățile naționale sau cu implicarea acestora. Dacă sunteți un partener social sau un institut național/o autoritate națională și doriți să vă implicați și să dezvoltați unul sau mai multe instrumente OiRA sectoriale, puteți găsi mai multe informații pe site-ul proiectului OiRA.

Numeroase organizaţii folosesc în definiţia pe care o dau nanomaterialelor un aspect comun, şi anume că acestea conţin particule cu una sau mai multe dimensiuni externe între 1-100 nanometri (nm). Citiţi definiţia Comisiei Europene privind nanomaterialele.

Fiind de până la 10 000 de ori mai mici decât diametrul unui fir de păr uman, nanomaterialele sunt comparabile ca dimensiune cu atomii sau moleculele, iar numele lor provine de la structura lor minusculă (un nanometru înseamnă 10–9 dintr-un metru). Nu doar din cauza dimensiunii lor foarte mici, ci şi din cauza caracteristicilor fizice sau chimice, inclusiv forma şi suprafaţa lor, nanomaterialele sunt diferite ca proprietăţi de aceleaşi materiale la o dimensiune mai mare. 

Din cauza acestor diferenţe, nanomaterialele oferă posibilităţi noi şi interesante în domenii precum ingineria, tehnologia informaţiei şi comunicaţiilor, medicină şi farmacie, pentru a numi doar câteva. Totuşi, aceleaşi caracteristici care conferă nanomaterialelor proprietăţile unice sunt responsabile şi pentru efectele acestora asupra sănătăţii umane şi mediului. 

Nanomaterialele sunt prezente în mod natural, de exemplu, în emisiile vulcanice, sau pot fi produse secundare ale activităţilor umane, de exemplu în gazele de eşapament sau în fumul de tutun.  Un interes deosebit îl prezintă însă nanomaterialele fabricate. Acestea se găsesc deja într-o gamă foarte largă de produse şi aplicaţii.

Unele dintre aceste nanomateriale sunt utilizate de mai multe decenii, de exemplul siliciul sintetic amorf în beton, în anvelope şi în produse alimentare. Altele au fost descoperite mai recent, de exemplu nanodioxidul de titan folosit ca agent de blocare a razelor UV în vopseluri sau în cremelle de protecţia solară, nanoargintul ca antimicrobian în materialele textile şi în aplicaţii medicale sau nanotuburile de carbon, care sunt utilizate la scară largă datorită rezistenţei lor mecanice, greutăţii reduse, proprietăţilor de disipare a căldurii şi conductivităţii electrice în aplicaţii precum aparatele electronice, dispozitivele de stocare a energiei, structurile navelor spaţiale şi ale vehiculelor şi în echipamentele sportive. În continuare sunt dezvoltate cu rapiditate noi generaţii de nanomateriale, iar piaţa lor se preconizează că va creşte.

Există preocupări semnificative în legătură efectele nanomaterialelor asupra sănătăţii. Comitetul ştiinţific privind riscurile emergente şi recent identificate în materie de sănătate (SCENIHR) a constatat că există pericole dovedite asociate cu mai multe nanomateriale fabricate. Nu toate nanomaterialele au însă neapărat un efect toxic şi este necesară o abordare de la caz la caz, pe măsură ce cercetările în domeniu continuă.

S-a constatat că nanomaterialele au cele mai importante efecte asupra plămânilor, acestea incluzând, printre altele, inflamarea şi deteriorarea ţesuturilor, fibroza şi generarea de tumori. Sistemul cardiovascular poate fi, de asemenea, afectat. Unele tipuri de nanotuburi de carbon pot determina efecte similare celor ale azbestului. Pe lângă plămâni, s-a constatat că nanomaterialele ajung şi la alte organe şi ţesuturi, de exemplu în ficat, rinichi, inimă, creier, schelet şi ţesuturile moi.

Din cauza dimensiunii lor mici şi suprafeţei mari, nanomaterialele formate din particule, sub formă de pulbere, prezintă risc de explozie, spre deosebire de materialele respective de dimensiuni mai mari.

Citiţi analiza Comisiei Europene privind Tipurile şi utilizările nanomaterialelor, inclusiv aspectele legate de securitate şi analiza literaturii de specialitate realizată de către EU-OSHA „Expunerea la nanoparticule la locul de muncă”

Lucrătorii pot intra în contact cu nanomaterialele în etapa de producţie. Mulţi lucrători pot fi însă expuşi la nanomateriale în diferite etape ale lanţului de aprovizionare, existând chiar posibilitatea ca aceştia să nu ştie că intră în contact cu nanomaterialele; în consecinţă, măsurile pentru prevenirea expunerii sunt probabil insuficiente. Citiţi analiza literaturii de specialitate realizată de agenţia noastră privind percepţia riscurilor şi comunicarea riscurilor cu privire la nanomateriale la locul de muncă.

Astfel, expunerea poate avea loc într-o varietate de medii profesionale în care nanomaterialele sunt utilizate, manipulate sau prelucrate, putând astfel fi transportate pe cale aeriană şi inhalate sau putând intra în contact cu pielea, de exemplu în contexte care variază de la sectorul sănătăţii sau munca de laborator, la lucrările de mentenanţă sau de construcţii.

Aflaţi mai multe despre expunerea la nanomateriale la locul de muncă

Legislaţia UE privind protecţia lucrătorilor se aplică în cazul nanomaterialelor deşi nu face referire explicită la aceste materiale.  Deosebit de importante în acest sens sunt Directiva-cadru 89/391/CEE, Directiva 98/24/CE privind agenţii chimici şi Directiva 2004/37/CE privind substanţele cancerigene şi mutagene, precum şi legislaţia privind substanţele chimice (REACH şi CLP). Aceasta înseamnă că angajatorii trebuie să evalueze şi să gestioneze riscurile legate de nanomateriale la locul de muncă. Dacă utilizarea şi generarea nanomaterialelor nu pot fi eliminate sau înlocuite prin materiale sau procese mai puţin periculoase, expunerea lucrătorilor trebuie minimizată prin măsuri de protecţie, respectând o ierarhie a controlului, prioritatea fiind următoarea:

1. măsuri tehnice de control la sursă;
2. măsuri organizatorice;
3. echipamente individuale de protecţie, în ultimă instanţă.

Deşi persistă numeroase incertitudini, există preocupări importante în ceea ce priveşte pericolele reprezentate de nanomateriale pentru sănătate şi securitate. Prin urmare, angajatorii şi lucrătorii în egală măsură trebuie să aibă o abordare precaută în ceea ce priveşte gestionarea riscurilor atunci când optează pentru măsurile de prevenţie.

Nanomaterialele, sursele de emisie a acestora şi nivelurile de expunere pot fi dificil de identificat; totuşi, sunt disponibile orientări şi instrumente care pot contribui la gestionarea riscurilor reprezentate de nanomateriale la locul de muncă.

Citiţi recomandările mai specifice ale EU-OSHA privind modul în care pot fi gestionate riscurile reprezentate de nanomateriale în sectorul sănătăţii şi în lucrările de mentenanţă. Alte organizaţii au elaborat la rândul lor materiale informative utile, de exemplu în legătură cu nanomaterialele în construcţii  şi producţia de mobilă sau în cercetare şi dezvoltare.

Aflaţi cum au gestionat alte întreprinderi problema nanomaterialelor citind documentul nostru Exemple de bune practici privind gestionarea nanomaterialelor la locul de muncă.

Tindem să asociem cuvântul „ecologic” cu securitatea - însă ceea ce este adecvat pentru mediu nu este neapărat adecvat pentru sănătatea şi securitatea lucrătorilor cu locuri de muncă ecologice. În unele cazuri, am asistat deja la adoptarea de acte legislative şi tehnologii noi, concepute pentru protejarea mediului, care au avut drept rezultat creşterea expunerii la riscuri a lucrătorilor. Reducerea cantităţii de deşeuri trimise la depozitele de deşeuri, de exemplu, a generat rate mai mari ale accidentelor şi bolilor în rândul lucrătorilor care au sarcina de a le prelucra.

Noile tehnologii sau procese de lucru asociate cu locurile de muncă ecologice pot conduce la noi pericole, care necesită noi combinaţii de competenţe pentru a fi gestionate: „vechile” cunoştinţe în materie de SSM nu pot fi pur şi simplu transferate acestor lucrători.  Instalarea unui încălzitor de apă solar, de exemplu, presupune combinarea competenţelor unui specialist în montarea acoperişurilor, ale unui instalator şi ale unui electrician.

Viteza cu care se aşteaptă să se extindă economia ecologică poate conduce la deficienţe de competenţe, unii lucrători fără experienţă fiind implicaţi în proceduri pentru care nu au fost instruiţi şi care se expun, astfel, riscurilor legate de sănătate şi securitate. Poate exista, de asemenea, o polarizare mai accentuată a forţei de muncă în ceea ce priveşte competenţele, lucrătorii cu un nivel scăzut de calificare fiind obligaţi să accepte condiţii de muncă mai precare. Nu în ultimul rând, presiunea economică şi politică poate conduce la trecerea cu vederea a problemelor SSM.

Dacă se doreşte ca locurile de muncă ecologice să fie cu adevărat durabile, trebuie să ne asigurăm că acestea sunt în avantajul sănătăţii şi securităţii lucrătorilor, precum şi al mediului. În economia ecologică, la fel ca în orice alte domenii, SSM are un rol vital în creşterea competitivităţii şi productivităţii. În acest domeniu care se dezvoltă rapid, trebuie să ne asigurăm că ceea ce este adecvat pentru mediu este adecvat şi pentru lucrători.

Având în vedere rapiditatea cu care se aşteaptă să crească economia ecologică, este important să anticipăm orice riscuri noi sau emergente la adresa SSM în cadrul locurilor de muncă ecologice înainte ca acestea să apară. Din acest motiv, EU-OSHA a realizat un studiu de previzionare detaliat, analizând modul în care se preconizează că va evolua activitatea în cadrul locurilor de muncă ecologice până în anul 2020 şi ce viitoare provocări poate determina aceasta din perspectiva SSM. Studiul a identificat o serie de scenarii viitoare posibile, având în vedere evoluţiile tehnologiilor ecologice, în diferite condiţii economice şi sociale. Scopul acestuia este să atragă atenţia asupra posibilelor riscuri la adresa SSM în acest domeniu şi să le ofere factorilor de decizie de la nivelul UE, în special, instrumente care să îi ajute să proiecteze locurile de muncă viitoare şi să menţină sănătatea şi securitatea lucrătorilor în Europa.

Aflaţi mai multe despre:

„The foresight report on OSH in green jobs” (Raportul de previzionare privind SSM în cadrul locurilor de muncă ecologice)

Rezumatul raportului şi scenariile

Benzile desenate care prezintă riscurile noi şi emergente la adresa SSM în scenarii

EU-OSHA a investigat, de asemenea, mai în profunzime aspectele SSM asociate anumitor domenii tehnologice ecologice, evidențiate în studiul prospectiv, de exemplu aplicațiile de mică anvergură care folosesc energia solară, construcțiile ecologice sau energia eoliană.

Aflați mai multe aici:

• Document informativ privind SSM și aplicațiile de mică anvergură care folosesc energia solară
• Document informativ privind SSM și construcțiile ecologice
• SSM și energia eoliană: citițiraportul și rezumatul documentului informativ.

De asemenea, sunt disponibile liste de verificare care ajută la identificarea potențialelor pericole ale tehnologiilor ecologice la adresa sănătății și a securității lucrătorilor și care prezintă exemple de măsuri preventive. Listele de verificare se pot utiliza în sprijinul procesului de evaluare a riscurilor la locul de muncă:

• Lista de verificare privind SSM și aplicațiile de mică anvergură care folosesc energia solară
• Lista de verificare privind SSM și construcțiile ecologice
• Lista de verificare privind SSM și energia eoliană