Filmul trebuie să trateze riscurile cu care se confruntă oamenii la locul de muncă (precum riscuri fizice, chimice, mecanice sau psihosociale). De asemenea, poate trata drepturile lucrătorilor, sănătatea şi securitatea la locul de muncă sau efectele schimbărilor politice şi economice asupra modului în care muncim. Un alt centru de interes l-ar putea constitui sectoarele care joacă un rol important în viaţa economică, politică şi culturală din Europa (respectiv, educaţia, agricultura, construcţiile, asistenţa medicală) sau grupurile care se confruntă cu probleme deosebite, cum ar fi lucrătorii migranţi, femeile, lucrătorii cu handicap, lucrătorii tineri şi cei în vârstă.

Premiul de film dedicat locurilor de muncă sănătoase este acordat unui film documentar de autor creativ şi artistic, care încurajează dezbaterile şi discuţiile în rândul cetăţenilor europeni cu privire la importanţa securităţii şi sănătăţii în muncă. Filmul trebuie să aibă un punct de vedere specific care să impresioneze juriul prin naraţiunea convingătoare, personajele puternice şi abilităţile cinematografice excelente în materie de filmare, sunet şi montaj. 

Câştigătorul premiului de film dedicat loculilor de muncă sănătoase va acorda gratuit EU-OSHA dreptul

  • să publice o reclamă sau un fragment din filmul câștigător, cu o durată de cel mult cinci minute, și cadre (imagini) din film pe site-ul EU-OSHA, în comunicatele de presă sau în buletinul informativ al EU-OSHA;
  • să ruleze și să prezinte reclama sau filmul câștigător integral la evenimente necomerciale închise publicului larg, organizate de EU-OSHA și de rețeaua sa de puncte focale în UE, în SEE și în țările candidate și potențial candidate;
  • să subtitreze filmul câștigător într-o serie de limbi europene și să acorde EU-OSHA dreptul de licență neexclusivă și necomercială de difuzare în afara cinematografelor, pentru ca agenția să poată oferi acces rețelei menționate anterior și altor parteneri oficiali (printr-o platformă electronică protejată, pe bază de autentificare).

În schimb, drepturile pentru subtitrări pot fi obţinute de către producătorul/deţinătorul drepturilor asupra filmului câştigător, gratuit, pentru utilizare ulterioară.

Termenul pentru depunerea candidaturilor la Premiile pentru bune practici pentru locuri de muncă sănătoase a expirat

Ce tipuri de bune practici pot fi prezentate?

Pot fi prezentate orice exemple din viața reală privind modul în care stresul la locul de muncă și riscurile psihosociale au fost gestionate cu eficacitate. Candidaturile trebuie să indice clar cum au fost aplicate bunele practici la locul de muncă (exemplele ipotetice nu vor fi luate în considerare) și pot include dovezi cu privire la:

  • evaluarea aprofundată a riscurilor psihosociale la locul de muncă, urmată de activități practice de prevenire sau de reducere a riscurilor psihosociale, desfășurate în cadrul unei abordări participative;
  • măsuri organizaționale menite să reducă stresul la locul de muncă, inclusiv măsuri de intervenţie primară (eliminarea riscurilor), secundară (protecția lucrătorilor împotriva riscurilor care nu pot fi eliminate) și terţiară (sprijinirea lucrătorilor care sunt afectați de stres și de probleme psihosociale);
  • intervenții organizaționale axate pe rolul cadrelor de conducere de nivel superior și mediu în crearea unui climat psihosocial propice de muncă;
  • punerea în practică a unei abordări globale a sănătății și securității în muncă, inclusiv evaluarea și gestionarea riscurilor psihosociale și promovarea sănătății mintale la locul de muncă;
  • dezvoltarea și punerea în aplicare a unor instrumente practice de evaluare și gestionare a stresului și riscurilor psihosociale la locul de muncă.

Ce trebuie demonstrat la înscriere?

Juriul va avea în vedere dovezi privind următoarele:

  • gestionarea reală și eficace a riscurilor psihosociale și a stresului la locul de muncă;
  • intervențiile inovatoare în ceea ce privește locul de muncă;
  • punerea cu succes în practică a intervențiilor;
  • îmbunătățirile reale și demonstrabile în domeniul sănătății și securității;
  • luarea în considerare a diversității forței de muncă;
  • participarea și implicarea efectivă a lucrătorilor și a reprezentanților acestora;
  • durabilitatea în timp a intervențiilor;
  • transferabilitatea la alte locuri de muncă (inclusiv la cele din alte state membre și din întreprinderi mici și mijlocii);
  • noutatea (intervenția trebuie să fie recentă sau să nu fie cunoscută pe scară largă).

În plus, intervenția trebuie să respecte și, în mod ideal, să depășească cerințele legislative relevante ale statului membru în care a fost pusă în practică. De asemenea, intervențiile care au în vedere persoane în mod individual, cum ar fi formarea acestor persoane, trebuie să demonstreze modul în care acestea fac parte dintr-o abordare mai amplă a gestionării riscurilor psihosociale la locul de muncă.

Exemplele de bune practici nu trebuie să fi fost concepute exclusiv în scopul profitului economic. Această condiție are legătură cu produsele, instrumentele sau serviciile care sunt sau ar putea fi comercializate.

Cine poate participa?

Sunt invitate să se înscrie la premiile pentru bune practici întreprinderile sau organizațiile din statele membre ale UE, din țările candidate și potențial candidate, precum și din țările care fac parte din Asociația Europeană a Liberului Schimb, inclusiv:

  • întreprinderi individuale;
  • întreprinderi sau organizații care fac parte din lanțul de aprovizionare al produselor, echipamentelor sau de furnizare de personal;
  • prestatori de servicii de formare și comunitatea educațională;
  • organizații ale angajatorilor, asociații comerciale, sindicate și organizații nonguvernamentale;
  • servicii regionale sau locale de prevenire în domeniul sănătății și securității în muncă, servicii de asigurări și alte organizații intermediare;
  • parteneri oficiali ai Campaniei pentru locuri de muncă sigure și sănătoase.

How to participate

Premiile pentru bune practici sunt coordonate la nivel național de rețeaua de puncte focale a EU-OSHA (www.healthy-workplaces.eu/fops). Partenerul din cadrul reţelei din țara dumneavoastră vă va furniza detalii despre modul în care vă puteţi înscrie în concurs.

Înscrierile sunt mai întâi evaluate la nivel național, iar câștigătorii naționali sunt apoi nominalizați să participe la competiția paneuropeană, unde se vor decide câștigătorii finali.

Organizațiile multinaționale sau paneuropene, precum și partenerii oficiali ai Campaniei pentru locuri de muncă sigure și sănătoase, se pot înscrie direct la EU-OSHA.

Detalii privind modul de înscriere la premiile pentru bune practici la nivel european se pot obține de la următoarea adresă de poștă electronică: gpa [at] healthy-workplaces [dot] eu

Începând din anul 2000, Premiile pentru bune practici au recunoscut inițiative remarcabile și inovatoare din Europa în domeniul securității și sănătății în muncă (SSM). Premiile pentru bune practici subliniază beneficiile unui nivel ridicat de siguranță și sănătate în muncă și servește drept platformă pentru schimbul și promovarea bunelor practici.

Participarea la concurs este un mijloc excelent de promovare a angajamentului organizației dumneavoastră față de SSM. Concursul poate constitui și o motivație foarte bună pentru îmbunătățirea securității și sănătății în muncă.

Punctele focale ale EU-OSHA selecționează câte un câștigător al Premiilor pentru bune practici pentru fiecare țară participantă. Câștigătorii Premiilor pentru bune practici sunt promovați și celebrați într-o ceremonie specială de decernare a premiilor în cadrul summitului „Locuri de muncă sigure și sănătoase”, care are loc în ultimul an al fiecărei campanii.

Premiul se acordă pentru un film documentar care aduce în prim plan ființa umană surprinsă într-un mediu de lucru în continuă schimbare. Filmul ar trebui să redea efectele schimbărilor politice și economice asupra modului în care muncim și trăim sau subiecte legate de muncă, de exemplu afecțiuni fizice și psihosociale, riscurile existente și cele noi de la locul de muncă.

Informații despre regulile, reglementările și termenele de înscriere pot fi găsite pe site-ul Doclisboa.

Criteriile de premiere

Câștigătorii premiilor: 2009, 2010, 2011, 2012, 2013, 2014, 2015, 2016, 2017, 2018, 2019, 2020, 2021, 2022, 2023, 2024, 2025

Sistemul GHS a fost adoptat în multe țări din întreaga lume, iar în prezent se utilizează și ca bază a reglementărilor naționale și internaționale în domeniul transportului de mărfuri periculoase.

Comunicarea pericolelor pe care le prezintă substanțele chimice se realizează prin afișarea de cuvinte de avertizare și de pictograme pe etichete și pe fișele cu date de securitate.

Pictogramele noi, în chenar roșu, înlocuiesc familiarele simboluri de pericol de culoare portocalie.

Câțiva termeni vechi au fost înlocuiți cu termeni noi:

  • „amestecuri” în loc de „preparate”;
  • în limba engleză, „hazardous” în loc de „dangerous”;
  • „pictograme” în loc de „simboluri”;
  • „fraze de pericol” în loc de „fraze de risc”;
  • „fraze de precauție” în loc de „fraze de siguranță”;
  • cuvintele de avertizare (de exemplu, Pericol, Atenție) înlocuiesc indicațiile de pericol.

 

Descărcați afișul și pliantul nostru cu pictogramele de pericol explicate

Urmăriți-l pe Napo în... Pericol: substanțe chimice!

Clasificarea

În majoritatea cazurilor, furnizorii sunt cei care trebuie să decidă cu privire la clasificarea unei substanțe sau a unui amestec. Aceasta se numește autoclasificare.

În unele cazuri, decizia privind clasificarea unei substanțe chimice se ia la nivel comunitar, în vederea asigurării unei gestionări adecvate a riscurilor. Statele membre, producătorii, importatorii și utilizatorii din aval pot propune armonizarea clasificării și etichetării unei substanțe la nivelul Uniunii Europene. Informațiile vor fi disponibile, de asemenea, în inventarul C&E.

De obicei, aceasta se întâmplă în cazul substanțelor celor mai periculoase: cancerigene, mutagene, toxice pentru reproducere sau sensibilizante pentru căile respiratorii, produse biocide sau fitosanitare. Toate clasificările de substanțe care au fost armonizate în temeiul legislației anterioare (Directiva privind substanțele periculoase) au devenit clasificări armonizate conform CLP. Este obligatoriu ca furnizorii să respecte această clasificare și etichetare armonizată.

Puncte esențiale

  • Urmăriți noile etichete și fișe cu date de securitate (FDS).
  • Instruiți lucrătorii să înțeleagă și să recunoască informațiile de pe etichete conform CLP.
  • Verificați ca utilizarea pe care o dați substanței sau amestecului să se regăsească în FDS și să nu fie contraindicată.
  • Urmați indicațiile înscrise pe noile etichete și în fișele cu date de securitate.
  • Verificați dacă clasificarea a suferit modificări.
  • Evaluați riscurile pentru lucrători și, dacă este necesar, actualizați evaluările riscurilor de la locul de muncă.
  • Dacă sunteți angajator, comunicați aceste modificări lucrătorilor.
  • Dacă aveți întrebări în legătură cu noua etichetă sau fișă cu date de securitate, adresați-vă furnizorului dumneavoastră.

Sursa: DG Ocuparea Forței de Muncă

Paginile web ECHA privind clasificarea substanțelor și a amestecurilor (23 de limbi ale UE)

Etichetarea

Furnizorii trebuie să eticheteze substanța sau amestecul din interiorul ambalajului în conformitate cu CLP, înainte de introducerea pe piață, dacă:

  • o substanță este clasificată ca periculoasă
  • un amestec conține una sau mai multe substanțe clasificate drept periculoase, care depășesc un anumit prag

Articolul OSHwiki privind etichetarea produselor chimice

Paginile web ECHA privind etichetarea și ambalarea (23 de limbi ale UE)

Inventarul de clasificare și etichetare

Inventarul de clasificare și etichetare (C&E) este o bază de date cu informații de bază despre clasificarea și etichetarea substanțelor notificate și înregistrate, primite de la producători și importatori. Acesta conține și lista clasificărilor armonizate cu caracter obligatoriu (anexa VI la Regulamentul CLP). Inventarul este realizat și administrat de ECHA.

Informații suplimentare

Așa-numita „nouă abordare” reprezintă o metodă inovatoare de armonizare tehnică prin împărțirea responsabilităților între legiuitorul european și organismele europene de standardizare.

„Noua abordare” are la bază următoarele principii fundamentale:

  • directivele europene definesc „cerințele esențiale” pentru asigurarea unui nivel ridicat de protecție a sănătății, a siguranței consumatorului sau a mediului. Aceste directive din cadrul noii abordări au la bază articolul 114 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (fostul articol 95 din TCE), care permite adoptarea unor măsuri pentru îmbunătățirea liberei circulații a bunurilor;
  • sarcina elaborării standardelor armonizate corespunzătoare care să îndeplinească cerințele esențiale ale produselor stabilite de directive revine organizațiilor europene de standardizare (CEN, CENELEC și ETSI);
  • se consideră că produsele care respectă standardele armonizate îndeplinesc și cerințele esențiale corespunzătoare (prezumția de conformitate, marcajul CE), iar statele membre trebuie să accepte libera circulație a acestor produse;
  • utilizarea acestor standarde rămâne voluntară. Pot fi respectate și standarde alternative, însă în acest caz producătorii au obligația să dovedească faptul că produsele lor îndeplinesc cerințele esențiale.

Informații detaliate cu privire la directivele adoptate în cadrul noii abordări sunt disponibile la secțiunea directive sau pe următoarele pagini de internet ale Comisiei Europene:

 

Linkuri către organismele europene și internaționale de standardizare 

Organisme naționale de standardizare

Membrii CENELEC

Țara Instituția / membrul CENELEC
Austria Austrian Standards Institute (ASI)
Belgia Bureau de Normalisation/Bureau voor Normalisatie (NBN)
Bulgaria Българският институт за стандартизация (BDS)
Cipru Κυπριακοσ Οργανισμοσ Τυποποιησησ (CYS)
Republica Cehă Úřad pro technickou normalizaci, metrologii a státní zkušebnictví (ÚNMZ)
Danemarca Dansk Standard (DS)
Estonia Eesti Standardikeskus (EVS)
Finlanda Suomen Standardisoimisliitto r.y. (SFS)
Franța Association Française de Normalisation (AFNOR)
Germania Deutsches Institut für Normung e.V. (DIN)
Grecia Ελληνικός Οργανισμός Τυποποίησης (ELOT)
Ungaria Magyar Szabványügyi Testület (MSZT)
Islanda Islenskir Stadlar (IST)
Irlanda National Standards Authority of Ireland (NSAI)
Italia Ente Nazionale Italiano di Unificazione (UNI)
Letonia Latvijas Standarts (LVS)
Lituania Lietuvos Standartizacijos Departamentas (LST)
Luxemburg Institut Luxembourgeois de la normalisation, de l'accreditation, de la sécurité et qualité des produits et services (ILNAS)
Malta Malta Competition and Consumer Affairs Authority (MCCAA)
Țările de Jos Nederlands Normalisatie-instituut (NEN)
Norvegia Norsk Standard (SN)
Polonia Polski Komitet Normalizacyjny (PKN)
Portugalia Instituto Português da Qualidade (IPQ)
România Asociația de Standardizare din România (ASRO)
Slovacia Slovenský ústav technickej normalizácie (SUTN)
Slovenia Slovenian Institute for Standardization (SIST)
Spania Asociación Española de Normalización y Certificación (AENOR)
Suedia Swedish Standards Institute (SIS)
Elveția Schweizerische Normen-Vereinigung (SNV)

Membrii CENELEC  

Țara Instituția / membrul CENELEC
Austria Österreichischer Verband für Elektrotechnik
Belgia Comité Electrotechnique Belge / Belgisch Elektrotechnisch Comité
Bulgaria Българският институт за стандартизация (BDS)
Cipru Κυπριακοσ Οργανισμοσ Τυποποιησησ (CYS)
Republica Cehă Úřad pro technickou normalizaci, metrologii a státní zkušebnictví (ÚNMZ)
Danemarca Dansk Standard (DS)
Estonia Eesti Standardikeskus (EVS)
Finlanda Sähkö- ja Elektroniikka-alan Kansallinen Standardointijärjestö (SESKO)
Franța Union Technique de l'Electricité
Germania Deutsche Kommission Elektrotechnik Elektronik
Grecia Ελληνικός Οργανισμός Τυποποίησης (ELOT)
Ungaria Magyar Szabványügyi Testület (MSZT)
Islanda Staðlaráð Íslands
Irlanda Electro-Technical Council of Ireland Limited
Italia Comitato Elettrotecnico Italiano
Letonia Latvijas Standarts (LVS)
Lituania Lietuvos Standartizacijos Departamentas (LST)
Luxemburg Institut Luxembourgeois de la normalisation, de l'accreditation, de la sécurité et qualité des produits et services (ILNAS)
Malta Malta Competition and Consumer Affairs Authority (MCCAA)
Țările de Jos Nederlands Normalisatie-instituut (NEN)
Norvegia Norsk Elektroteknisk Komite
Polonia Polski Komitet Normalizacyjny (PKN)
Portugalia Instituto Português da Qualidade (IPQ)
România Asociația de Standardizare din România (ASRO)
Slovacia Slovenský ústav technickej normalizácie (SUTN)
Slovenia Slovenian Institute for Standardization (SIST)
Spania Asociación Española de Normalización y Certificación (AENOR)
Suedia SEK Svensk Elstandard
Elveția Electrosuisse

Directiva 89/391 - „Directiva-cadru” privind SSM
din 12 iunie 1989 privind punerea în aplicare de măsuri pentru promovarea îmbunătăţirii securităţii şi sănătăţii lucrătorilor la locul de muncă - „directiva-cadru”.

În 1989, unele dispoziţii ale directivei-cadru au adus cu sine inovaţii considerabile, inclusiv următoarele:

  • Termenul de „mediu de lucru” a fost stabilit în conformitate cu Convenţia nr. 155 a Organizaţiei Internaţionale a Muncii (OIM) şi defineşte o abordare modernă care ţine seama de siguranţa tehnică, precum şi de prevenirea generală a bolilor profesionale.
  • Directiva vizează stabilirea unui nivel uniform de securitate şi sănătate în beneficiul tuturor lucrătorilor (singurele excepţii sunt lucrătorii casnici şi anumite servicii publice şi militare).
  • Directiva obligă angajatorii să adopte măsurile preventive corespunzătoare pentru a spori securitatea şi sănătatea locului de muncă.
  • Directiva introduce drept element-cheie principiul evaluării riscurilor şi defineşte elementele principale ale acestuia (de exemplu, identificarea pericolului, participarea lucrătorilor, introducerea unor măsuri adecvate cu prioritatea eliminării riscului la sursă, documentarea şi reevaluarea periodică a pericolelor de la locul de muncă).
  • Noua obligaţie de a adopta măsuri preventive accentuează în mod implicit importanţa noilor forme de gestionare a securităţii şi sănătăţii ca parte a proceselor generale de gestionare.

Directiva-cadru trebuia transpusă în legislaţia naţională până la sfârşitul anului 1992. Repercusiunile transpunerii în sistemele juridice naţionale au variat de la un stat membru la altul. În unele state membre, directiva-cadru a avut consecinţe juridice considerabile ca urmare a unei legislaţii naţionale inadecvate, în timp ce în altele nu au fost necesare ajustări majore.

În 2004, Comisia Europeană a emis o Comunicare (COM [2004] 62) privind punerea în aplicare a dispoziţiilor unora dintre directive, şi anume Directiva 89/391/CEE (directiva-cadru), Directiva 89/654/CEE (locuri de muncă), Directiva 89/655/CEE (echipamente de lucru), Directiva 89/656/CEE (echipamente individuale de protecţie), Directiva 90/269/CEE (manipularea manuală a încărcăturilor) şi Directiva 90/270/CEE (lucrul la monitor). Această comunicare afirma că existau dovezi cu privire la influenţa pozitivă a legislaţiei UE asupra standardelor naţionale pentru securitatea şi sănătatea în muncă, constând atât în legislaţia naţională de punere în aplicare, cât şi în punerea în practică în întreprinderi şi instituţii din sectorul public.

În general, raportul a conchis că legislaţia UE a contribuit la introducerea unei culturi de prevenire în întreaga Uniune Europeană, precum şi la raţionalizarea şi simplificarea sistemelor legislative naţionale. În acelaşi timp însă, raportul a evidenţiat diverse deficienţe în punerea în aplicare a legislaţiei care au împiedicat atingerea întregului potenţial al acesteia. Acesta a menţionat, de asemenea, cazuri în care au fost iniţiate procedurile de încălcare a dreptului comunitar.

15/06/2010

Descărcațiin: en | bg | cs | da | de | nl | et | el | es | fr | it | lv | lt | hu | mt | pl | pt-pt | ro | sk | sl | fi | sv |