You are here

Puncte focale naționale

National Focal Points

EU-OSHA dispune de câte un punct focal național în fiecare stat membru, ale cărui date de contact pot fi accesate gratuit.

Punctele focale sunt numite de fiecare stat membru ca reprezentanți oficiali al EU-OSHA în țara respectivă, fiind în general autoritățile naționale competente în materie de securitate și sănătate în muncă și contribuind cel mai mult la punerea în aplicare a programelor de lucru ale EU-OSHA.

Care este baza legală a punctelor focale naționale?

Regulamentul (CE) nr. 2062/94 din 18 iulie 1994 privind înființarea Agenției Europene pentru Sănătate și Securitate în Muncă solicită instituirea unui punct focal național care să fie autoritatea națională competentă sau o instituție națională desemnată de aceasta.

Punctul focal național este obligat să țină seama de punctul de vedere al partenerilor sociali de la nivel național în conformitate cu legislația și/sau practicile naționale.

Cum funcționează punctele focale naționale?

Fiecare punct focal își gestionează propria rețea tripartită compusă din organisme guvernamentale și din reprezentanți ai organizațiilor patronale și sindicale. Rețeaua națională reflectă situația din statele membre, aceasta nefiind creată de EU-OSHA.

Această rețea contribuie la activitățile EU-OSHA și la mecanismul de difuzare a produselor și informației către părțile interesate naționale. În plus, punctele focale joacă un rol activ în planificarea și implementarea campaniilor EU-OSHA, precum și în desemnarea experților naționali care participă la grupurile și seminariile agenției.

Care este situația statelor din afara UE?

Norvegia, Islanda și Liechtenstein, în calitate de țări SEE, dispun și ele de puncte focale naționale care participă pe deplin la rețeaua de puncte focale a EU-OSHA, fiind tratate la fel ca statele membre. Elveția, în calitate de țară AELS, este la rândul ei inclusă în rețeaua de puncte focale a EU-OSHA.

De asemenea, EU-OSHA sprijină punctele focale naționale din țările vizate de instrumentul pentru asistență de preaderare (IPA), și anume fosta Republică iugoslavă a Macedoniei, Turcia, Albania, Bosnia și Herțegovina, Kosovo – în conformitate cu RCSONU 1244/99, Muntenegru și Serbia.