• Directiva-cadru privind securitatea și sănătatea în muncă

• Locuri de muncă, echipamente, elemente de semnalizare, echipamente individuale de protecție

• Expunerea la agenți chimici și securitatea chimică

• Expunerea la pericole fizice

• Expunerea la agenți biologici

• Dispoziții privind volumul de muncă, riscurile ergonomice și psihosociale

• Dispoziții specifice diverselor sectoare și privind lucrătorii

Sintezele sunt disponibile numai în limba engleză, însă linkurile aflate la finalul fiecărei sinteze conduc la textul integral al directivei, disponibil în toate limbile Uniunii Europene.

În completarea directivei-cadru au fost adoptate o serie de directive speciale care vizează anumite aspecte referitoare la securitatea și sănătatea în muncă. Cu toate acestea, directiva-cadru se aplică în continuare în toate domeniile reglementate de directivele speciale. Atunci când directivele speciale conțin dispoziții mai stricte și mai specifice, aceste dispoziții speciale au întâietate. Directivele speciale adaptează principiile directivei-cadru la:

• sarcini specifice (de exemplu, manipularea manuală a încărcăturilor);
• pericole specifice locului de muncă (de exemplu, expunerea la substanțe periculoase sau la agenți fizici periculoși);
• locuri de muncă și sectoare specifice (de exemplu, șantiere temporare, industrii extractive, nave de pescuit);
• categorii specifice de lucrători (de exemplu, femei însărcinate, lucrători tineri, lucrători cu contract de muncă pe durată determinată);
• anumite aspecte profesionale (de exemplu, organizarea timpului de lucru).

Directivele speciale definesc modalitatea de evaluare a acestor riscuri și, în unele cazuri, stabilesc valori limită pentru anumite substanțe sau pentru anumiți agenți.

Comisia Europeană a anunțat primele trei măsuri privind securitatea și sănătatea în muncă în Comunicarea Condiții de muncă mai sigure și mai sănătoase pentru toți - Modernizarea legislației și a politicii Uniunii Europene în materie de securitate și sănătate în muncă, care se bazează pe evaluarea ex-post a directivelor Uniunii Europene privind securitatea și sănătatea în muncă (evaluarea REFIT).

În plus, o serie de directive ale UE bazate pe articolul 114 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene reglementează aspecte legate de securitate și sănătate. Pe acest temei juridic, au fost adoptate o serie de directive tehnice în contextul așa-numitei „noi abordări”, prin care organizațiile europene de standardizare – Comitetul European de Standardizare (CEN), Comitetul European de Standardizare Electrotehnică (CENELEC) și Institutul European de Standardizare în Telecomunicații (ETSI) – stabilesc și actualizează periodic standarde europene.

Cadrul strategic al UE privind securitatea și sănătatea în muncă 2021-2027 stabilește cadrul politic al politicii europene de securitate și sănătate. Punctul de plecare al inițiativelor legislative de la nivel european îl reprezintă propunerile legislative elaborate de către Comisia Europeană. Consiliul European și Parlamentul European adoptă directive UE în cadrul „procedurii legislative ordinare”. În anumite cazuri, acestea deleagă Comisiei Europene competența legislativă de adaptare a directivelor la progresul tehnic.

Partenerii sociali europeni joacă un rol vital în procesul decizional european din sfera securității și sănătății în muncă, deoarece trebuie consultați în diferite etape. Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene prevede, de asemenea, posibilitatea încheierii de acorduri autonome. Până în prezent, dialogul social european a dus la adoptarea mai multor acorduri autonome.

Primele directive europene privind securitatea și sănătatea în muncă au fost adoptate în temeiul dispozițiilor generale de armonizare a pieței. Acest lucru s-a datorat inexistenței în tratat a unei competențe legislative explicite în domeniul securității și sănătății în muncă până la mijlocul anilor 1980. Până în acel moment, securitatea și sănătatea în muncă erau considerate ca fiind auxiliare politicilor economice și de armonizare a pieței ale Comunității Economice Europene. De exemplu, Directiva 77/576/CEE privind armonizarea legislațiilor naționale referitoare la semnalizarea de securitate la locul de muncă și Directiva 78/610/CEE privind armonizarea limitelor de expunere profesională la clorură de vinil monomer au fost adoptate pe această bază.

Prin Actul Unic European din 1987 s-a făcut un pas important înainte, deoarece acesta a introdus în tratat o nouă dispoziție juridică privind politica socială, vizând „îmbunătățiri, în special în mediul de lucru, în ceea ce privește sănătatea și securitatea lucrătorilor”. Prin includerea acestei dispoziții în tratat s-a evidențiat importanța unor condiții de muncă sigure. De asemenea, noul capitol social autoriza Comisia Europeană să promoveze dialogul social între angajatori și reprezentanții lucrătorilor la nivel european.

Odată cu Tratatul de la Amsterdam din 1997, competența legislativă în domeniul politicilor sociale europene a fost consolidată și mai mult prin includerea acordului social în tratat. Tratatul de la Lisabona, cu excepția renumerotării articolelor referitoare la politica socială, a păstrat esența dispozițiilor fostului articol 136 și a următoarelor articole din TCE (în prezent, articolul 151 și următoarele din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene).

Liderii unei întreprinderi – cadrele superioare de conducere, directorii și/sau consiliul de administrație – sunt în măsură să prevină accidentele și problemele de sănătate la locul de muncă. Ei pot realiza acest lucru prin:

• asumarea și comunicarea unei strategii eficace de gestionare a SSM;
• dezvoltarea unor sisteme solide de gestionare a sănătății și securității;
• monitorizarea performanței acestor sisteme;
• oferirea unui bun exemplu prin respectarea tuturor procedurilor de securitate în orice moment;
• motivarea personalului pentru a-l ajuta să participe la asigurarea unui nivel corespunzător de sănătate și securitate.

Preocuparea insuficientă sau chiar inexistentă a conducerii față de SSM poate fi cauza unor accidente sau chiar decese, precum și a unei stări precare de sănătate fizică și mentală în rândul lucrătorilor, putând chiar să aducă prejudicii reputației companiei. Aceste deficiențe de conducere pot avea, de altfel, costuri financiare semnificative, asociate de exemplu concediilor medicale, timpului irosit și plăților compensatorii.

Pe de altă parte, o conducere preocupată de SSM:

• previne accidentele și îmbolnăvirile;
• crește productivitatea și eficiența;
• ridică moralul angajaților;
• ajută întreprinderea să câștige contracte noi și să atragă angajați de cea mai bună calitate.

Există câteva măsuri simple pe care le puteți adopta pentru a vă asigura că organizația dumneavoastră beneficiază de o conducere adecvată în materie de SSM. Iată câteva recomandări practice, bazate pe ghidul elaborat de Direcția Britanică de Sănătate și Securitate în Muncă:

• Efectuați evaluări periodice ale riscurilor și acționați în funcție de rezultate.
• Luați întotdeauna în considerare implicațiile pentru sănătate și securitate ale introducerii de noi angajați, procese și metode de lucru.
• Conducerea eficace este o conducere vizibilă. Asigurați-vă că liderii au un contact regulat cu „nivelul tehnic” al organizației pentru a discuta cu angajații despre problemele și soluțiile în materie de SSM.
• Demonstrați-vă angajamentul prin introducerea permanentă a aspectelor în materie de securitate și sănătate pe ordinea de zi a ședințelor consiliului de administrație.
• Oferiți tuturor liderilor instructaj în domeniul securității și sănătății, asigurând o mai bună conștientizare a importanței SSM.

O caracteristică esențială a liderilor buni în domeniul SSM este aceea că obțin implicarea lucrătorilor. Angajatorii au obligația legală de a consulta angajații pe teme legate de securitate și sănătate, dar dacă fac mai mult decât minimul obligatoriu în acest domeniu obțin multiple beneficii. Gestionarea SSM are mai multe șanse de reușită dacă se încurajează participarea activă a lucrătorilor și dacă se instituie un dialog între angajați și conducere.

În anul 2012, EU-OSHA a demarat o campanie de doi ani pe această temă, cu titlul Campania pentru locuri de muncă sigure și sănătoase 2012-2013: Împreună pentru prevenirea riscurilor.

Această campanie s-a încheiat cu un eveniment de analiză comparativă, în cadrul căruia partenerii de campanie au făcut schimb de exemple de bune practici și care a inclus ateliere pe teme precum „Dezvoltarea aptitudinilor de conducere” și „Cultura organizației în materie de sănătate și securitate”. 

Cel mai bine este ca tematica SSM să fie integrată în diverse materii de studiu, nu să fie predată ca materie separată. Învățarea prin activități și exemplele din viața reală vor contribui la transmiterea eficientă a mesajului către copii și tineri. Mesajele principale pot fi repetate în moduri diferite pentru categorii de vârstă diferite, fie că este vorba despre școli primare, fie despre școli profesionale.

Modelul ideal este abordarea școlară globală. Integrarea SSM la nivelurile superioare de învățământ este mai dificilă și mai puțin răspândită, în special în cazul universităților, dar și aici se aplică același model, de acțiune la nivelul întregii instituții. Crearea de rețele și parteneriatul cu autoritățile din domeniul SSM reprezintă factori esențiali pentru o integrare reușită.

Abordarea școlară globală aduce la un loc educația și gestionarea școlii. Elevii și personalul colaborează pentru a face din școală un loc sigur și sănătos pentru muncă și învățare, prin:

• educație cu privire la riscuri și gestionarea SSM, de exemplu prin implicarea elevilor în identificarea pericolelor;
• educație cu privire la sănătate și promovarea sănătății, de exemplu prin inițiativele privind „școlile sănătoase”;
• promovarea demnității și a respectului pentru toți, de exemplu prin campanii împotriva comportamentului agresiv;
• preocupare față de mediu, de exemplu prin reutilizarea și reciclarea materialelor.

În urma studiilor de caz realizate, am aflat ce elemente contribuie la buna funcționare a abordării școlare globale:

• bunele aptitudini de conducere ale directorului, care motivează personalul și elevii;
• implicarea elevilor, a părinților și a personalului;
• furnizarea de sprijin și instrumente practice; resursa „
  Napo pentru învățători
  ” s-a dovedit foarte utilă în acest sens;
• instruirea profesorilor;
• crearea de rețele între școli;
• cooperarea între autoritățile din domeniul SSM și autoritățile din învățământ;
• adoptarea unei abordări practice și stabilirea de legături între educația cu privire la riscuri și materiile predate.

Mai multe informații:

• Consultați raportul nostru privind integrarea SSM în curriculumul școlar
• Comunicați cu alți profesioniști din domeniu prin intermediul rețelei ENETOSH