Directiva-cadru privind securitatea şi sănătatea în muncă

Directiva-cadru europeană privind securitatea şi sănătatea în muncă (Directiva 89/391/CEE), adoptată în 1989, a reprezentat un important instrument pentru îmbunătăţirea securităţii şi sănătăţii în muncă. Aceasta garantează cerinţele minime în materie de securitate şi sănătate în întreaga Europă, în timp ce statele membre au posibilitatea de a menţine sau de a stabili măsuri mai stricte.

Directiva 89/391 - „Directiva-cadru” privind SSM
din 12 iunie 1989 privind punerea în aplicare de măsuri pentru promovarea îmbunătăţirii securităţii şi sănătăţii lucrătorilor la locul de muncă - „directiva-cadru”.

În 1989, unele dispoziţii ale directivei-cadru au adus cu sine inovaţii considerabile, inclusiv următoarele:

  • Termenul de „mediu de lucru” a fost stabilit în conformitate cu Convenţia nr. 155 a Organizaţiei Internaţionale a Muncii (OIM) şi defineşte o abordare modernă care ţine seama de siguranţa tehnică, precum şi de prevenirea generală a bolilor profesionale.
  • Directiva vizează stabilirea unui nivel uniform de securitate şi sănătate în beneficiul tuturor lucrătorilor (singurele excepţii sunt lucrătorii casnici şi anumite servicii publice şi militare).
  • Directiva obligă angajatorii să adopte măsurile preventive corespunzătoare pentru a spori securitatea şi sănătatea locului de muncă.
  • Directiva introduce drept element-cheie principiul evaluării riscurilor şi defineşte elementele principale ale acestuia (de exemplu, identificarea pericolului, participarea lucrătorilor, introducerea unor măsuri adecvate cu prioritatea eliminării riscului la sursă, documentarea şi reevaluarea periodică a pericolelor de la locul de muncă).
  • Noua obligaţie de a adopta măsuri preventive accentuează în mod implicit importanţa noilor forme de gestionare a securităţii şi sănătăţii ca parte a proceselor generale de gestionare.

Directiva-cadru trebuia transpusă în legislaţia naţională până la sfârşitul anului 1992. Repercusiunile transpunerii în sistemele juridice naţionale au variat de la un stat membru la altul. În unele state membre, directiva-cadru a avut consecinţe juridice considerabile ca urmare a unei legislaţii naţionale inadecvate, în timp ce în altele nu au fost necesare ajustări majore.

În 2004, Comisia Europeană a emis o Comunicare (COM [2004] 62) privind punerea în aplicare a dispoziţiilor unora dintre directive, şi anume Directiva 89/391/CEE (directiva-cadru), Directiva 89/654/CEE (locuri de muncă), Directiva 89/655/CEE (echipamente de lucru), Directiva 89/656/CEE (echipamente individuale de protecţie), Directiva 90/269/CEE (manipularea manuală a încărcăturilor) şi Directiva 90/270/CEE (lucrul la monitor). Această comunicare afirma că existau dovezi cu privire la influenţa pozitivă a legislaţiei UE asupra standardelor naţionale pentru securitatea şi sănătatea în muncă, constând atât în legislaţia naţională de punere în aplicare, cât şi în punerea în practică în întreprinderi şi instituţii din sectorul public.

În general, raportul a conchis că legislaţia UE a contribuit la introducerea unei culturi de prevenire în întreaga Uniune Europeană, precum şi la raţionalizarea şi simplificarea sistemelor legislative naţionale. În acelaşi timp însă, raportul a evidenţiat diverse deficienţe în punerea în aplicare a legislaţiei care au împiedicat atingerea întregului potenţial al acesteia. Acesta a menţionat, de asemenea, cazuri în care au fost iniţiate procedurile de încălcare a dreptului comunitar.