Etapa 3.  Deciderea acţiunilor preventive

Riscurile fiind evaluate, următoarea etapă este aceea de a aplica măsurile de prevenire şi protecţie. Printre aspectele care trebuie să se ia în considerare în această etapă, se numără:

1. Posibilitatea evitării sau prevenirii riscurilor. Este posibil să se elimine riscul? Aceasta se poate face, spre exemplu, prin:
   
   • stabilirea necesităţii sarcinii sau a muncii;
   • eliminarea pericolului;
   • folosirea de substanţe sau procese de lucru diferite.
     
     
2. Dacă riscurile nu pot fi evitate sau prevenite, modul în care se pot reduce riscurile la un nivel la care sănătatea şi securitatea celor expuşi nu este compromisă. Când stabilesc o strategie de reducere şi ţinere sub control a riscurilor, angajatorii trebuie să fie informaţi cu privire la următoarele principii generale de prevenire suplimentare:
   
• combaterea riscurilor la sursă;
• adaptarea muncii la individ, mai ales în ceea ce priveşte proiectarea locurilor de muncă, alegerea echipamentelor de lucru şi a metodelor de producţie şi muncă, având în vedere, în mod deosebit, reducerea muncii monotone şi a lucrului într-un ritm prestabilit şi reducerea efectului acestora asupra sănătăţii;
• adaptarea la progresul tehnic;
• înlocuirea elementelor periculoase cu elemente nepericuloase sau mai puţin periculoase (înlocuirea maşinii sau a materialului sau a altor factori care expun pericolelor, prin mijloace alternative);
• dezvoltarea unei politici coerente generale de prevenire, care să acopere tehnologia, organizarea muncii, condiţiile de lucru, relaţiile sociale şi influenţa factorilor legaţi de mediul de lucru;
• acordarea de prioritate măsurilor de protecţie colectivă faţă de măsurile de protecţie individuală (de exemplu, controlul expunerii la emisii prin utilizarea ventilării locale în locul utilizării aparatelor de protecţie respiratorie);
• acordarea de instrucţiuni corecte lucrătorilor.
  
  

Pentru orientări privind ţinerea sub control a riscurilor prin aceste măsuri, angajatorii trebuie să consulte specificaţiile din legislaţia naţională, normele naţionale, orientările publicate şi alte criterii similare, publicate de autorităţile naţionale.

Un alt principiu general important pe care angajatorii trebuie să îl cunoască este faptul că aceştia nu trebuie să transfere riscurile. Aceasta înseamnă că prin identificarea soluţiei pentru o problemă nu trebuie să se creeze o altă problemă. Spre exemplu, montarea de geamuri duble la ferestrele birourilor pentru a reduce zgomotul din exterior ar fi un avantaj îndoielnic dacă nu se prevede o ventilare corectă.