Ce sunt stimulentele economice

Stimulentele economice sunt avantaje financiare acordate întreprinderilor sau organizaţiilor care îşi îmbunătăţesc condiţiile de lucru. Este vorba în special de:

• subvenţii de stat, granturi şi finanţări
• stimulente bazate pe sistemele sau structurile fiscale
• prime de asigurare diferenţiate

:: Exemple de stimulente economice

Întreprinderile care îmbunătăţesc condiţiile de lucru ar putea primi plăţi în bani sau acces mai favorabil la condiţii de finanţare (împrumuturi bancare). De exemplu, un guvern ar putea sponsoriza întreprinderile care investesc în echipamente sigure sau într-o organizare mai sigură a muncii.

Impozitele pot fi adaptate pentru a încuraja întreprinderile să acţioneze într-un anumit mod. De exemplu, ar putea fi oferite pauze fiscale angajatorilor care investesc în echipamente care prezintă un nivel mai ridicat de securitate decât cerinţele legale minime.

Primele de asigurare plătite de o întreprindere ar putea fi calculate în funcţie de performanţele sale în domeniul sănătăţii şi securităţii. Întreprinderile cu o rată mică a accidentelor şi bolilor profesionale sau care au reguli bune de securitate ar putea plăti prime mai mici.

:: Dovezi ştiinţifice cu privire la stimulentele economice

Cercetările indică faptul că stimulentele economice din afara unei întreprinderi pot îmbunătăţi securitatea şi sănătatea în muncă
.

Este destul de dificilă evaluarea ştiinţifică a stimulentelor şi prin urmare este nevoie de mai multă muncă pentru a aduce dovezi concrete cu privire la beneficiile acestora. Clasificarea experienţei, atunci când primele de asigurare sunt determinate în funcţie de istoricul cererilor de despăgubire înaintate împotriva întreprinderii în cauză, a fost stabilită ca fiind în mod special eficace.

Dar a baza stimulentele economice pe rata accidentelor din trecut poate fi şi riscant, deoarece rata accidentelor în fiecare întreprindere, în special la cele mici, poate fi afectată în mod semnificativ de fluctuaţiile statistice. Astfel, acest tip de stimulent ar putea recompensa firmele care nu demonstrează niciun fel de preocupare, dar care au avut noroc şi ar putea penaliza firmele care au fost afectate de evenimente pur întâmplătoare.

Un sondaj de specialitate al Agenţiei Europene pentru Securitate şi Sănătate în Muncă (EU-OSHA) realizat în statele membre a concluzionat că diferenţierea primelor de asigurare a fost evaluată de ţările membre ca fiind cea mai potrivită (cu o rată de aprobare de 71%), urmată de promovarea SSM (55%), reducerea impozitelor (49%) şi premii.

Factori de succes

Au fost identificaţi următorii factori de succes:

1. Sistemul de stimulente nu trebuie să recompenseze doar rezultatele anterioare în buna gestionare a SSM, respectiv rata anterioară a accidentelor, ci trebuie să recompenseze şi eforturile specifice de prevenire menite să reducă viitoarele accidente şi boli profesionale.
2. Sistemul de stimulente trebuie să fie deschisă pentru întreprinderi de orice dimensiune şi să se concentreze pe nevoile speciale ale IMM-urilor.
3. Stimulentele trebuie să fie suficient de mari pentru a motiva angajatorii să participe.
4. Trebuie să existe o relaţie clară şi imediată între activitatea de prevenire dorită şi recompensă.
5. Sistemul de stimulente trebuie să aibă criterii clare de acordare şi trebuie să fie cât de uşor de utilizat posibil, pentru a menţine un nivel scăzut de birocraţie atât pentru întreprinderile participante, cât şi pentru organizaţiile care oferă stimulentele.
6. Dacă stimulentele trebuie să ţintească un număr mare de întreprinderi, stimulentele pe bază de asigurări sau stimulentele fiscale cu criterii precis definite sunt cele mai eficace (sistem închis).
7. Dacă se doreşte promovarea unor soluţii inovatoare pentru anumite domenii, sistemele de subvenţii sunt cele mai eficace (sistem deschis).

Studii de caz

Studiile de caz din sondaj (consultaţi raportul) indică faptul că stimulentele economice pentru promovarea SSM funcţionează în multe contexte diferite. De exemplu:

• O schemă de stimulente introdusă în industria de procesare a cărnii din Germania în 2002 a dus la o scădere cu 28% a numărului de accidente care trebuie raportate în următorii şase ani, comparativ cu scăderea cu 16% a aceluiaşi indice în industrie în general. În total, aceasta înseamnă că s-au produs cu aproximativ 1000 de accidente mai puţin pe an în cadrul societăţilor care au beneficiat de stimulente

• O schemă de stimulente din sectorul agricol din Finlanda a dus la descreşterea ratei accidentelor cu 10,2% , prevenind astfel peste 5 000 de accidente până acum.
• O societate de asigurări de sănătate din Germania a introdus o schemă de stimulente care a motivat un grup de întreprinderi client să implementeze un sistem modern de management al sănătăţii. Acest lucru a dus la o scădere cu 7,6% a plăţilor aferente concediilor medicale şi o scădere cu 6,7% a absenteismului .
• Dintre întreprinderile poloneze care au introdus un sistem de management al SSM, 70% au raportat mai puţine accidente şi au beneficiat de prime de asigurare reduse, în timp ce 50% au raportat mai puţini lucrători în condiţii periculoase.
• Autoritatea pentru compensaţia lucrătorilor din Italia subvenţionează credite bancare pentru a stimula investiţiile SSM în cadrul IMM-urilor, care raportează cu 13-25% mai puţine accidente decât întreprinderile comparabile.
• Programul de subvenţii din Ţările de Jos pentru investiţii în maşini şi echipamente noi care respectă cerinţele SSM a creat condiţii mai bune de muncă în 76% dintre întreprinderi
• Programul de angajamente din Ţările de Jos a redus rata concediilor medicale în sectoarele participante cu 28% comparativ cu 11% în celelalte sectoare
  
  

Evaluare şi analiză costuri-beneficii

Studiile de caz din raport au fost analizate în detaliu, iar rezultatele au fost publicate într-o lucrare ştiinţifică .

În unele cazuri, a fost posibilă realizarea unei analize detaliate costuri-beneficii pentru un anumit sistem.

În sistemul din industria de procesare a cărnii din Germania , întreprinderile participante beneficiază de reducerea primelor de asigurare dacă promovează securitatea, de exemplu prin cumpărarea de cuţite de siguranţă sau prin instruiri în domeniul siguranţei auto.

Această schemă a avut ca efect producerea cu 1000 de accidente raportabile mai puţin (respectiv acele accidente care se soldează cu cel puţin 3 zile de absenţă de la lucru) pe an, după introducerea sa în 2002.

În primii şase ani (2002-2007) costul schemei a fost de 8,32 milioane € pentru cei 255 000 de lucrători din industria respectivă. Cu toate acestea, beneficiile datorate ratei reduse a accidentelor au fost calculate la 40,02 milioane € . Aceasta înseamnă 4,81 € economisiţi pentru fiecare 1 € investit în schema de stimulente.

Aproximativ 303 milioane € s-au investit în programul de angajamente din Olanda , din care 55% au fost plătiţi de industriile participante, iar restul de Ministerul Afacerilor Sociale. Sistemul de cofinanţare a stimulat întreprinderile să cheltuie mai mult pe îmbunătăţirea condiţiilor de lucru. Valoarea scăderii suplimentare a concediilor medicale, calculată ca valoare adăugată per an lucrat, se ridică la 2,7 miliarde €.

Cu toate acestea, nu trebuie atribuită întreaga sumă de 2,7 miliarde € programului de angajamente, deoarece concediile medicale pot fi influenţate de mai mulţi factori, de ex. nivelul de motivare sau rata şomajului într-un anumit sector. Experţii consideră că este rezonabilă corelarea unei treimi din scăderea concediilor medicale cu programul de angajamente. În acest fel, încă rămân beneficii de 900 milioane € sau economii de 3 € pentru fiecare 1 € cheltuit.

Privire de ansamblu asupra politicii

Majoritatea ţărilor europene au un sistem „Bismarckian” de asigurări sociale în care instituţiile de asigurare de accidente sunt organizate într-un monopol de stat. Alte state membre au o piaţă concurenţială cu un sistem „Beveridgean” , iar alte ţări au o combinaţie a acestor două sisteme.

Abordările bazate pe clasificarea experienţei se regăsesc atât pe pieţele concurenţiale, cât şi pe cele de tip monopol . Cu toate acestea, există diferenţe în ceea ce priveşte finanţarea eforturilor de prevenire orientate spre viitor, ca de exemplu instruirea sau investiţiile în SSM.
Acest lucru nu ar trebui să creeze probleme pentru abordările de tip monopol , deoarece societatea de asigurări poate fi sigură că va beneficia de efectele pozitive ale investiţiilor asupra ratei cererilor de despăgubire. Pe pieţele concurenţiale , însă, societatea de asigurări suportă riscul ca întreprinderile să se mute la alt asigurator într-un termen scurt, astfel încât investiţiile în eforturile de prevenire să fie în beneficiul concurenţilor săi. O posibilă soluţie pentru pieţele concurenţiale ar putea fi introducerea unor contracte pe termen lung , cu o durată de mai mulţi ani ori crearea unui fond comun de prevenire la care să contribuie în mod egal toţi asiguratorii.

• Germania, Franţa, Italia şi Polonia oferă, fiecare din ele, diverse stimulente prin intermediul sistemului public de asigurări. Este vorba în special nu doar de prime de asigurare diferenţiate, ci şi de programe de subvenţii pentru anumite investiţii în SSM.
• În Spania sunt planificate stimulente pe bază de asigurare în strategia naţională în domeniul SSM şi sunt oferite diverse programe de subvenţii în domeniul SSM la nivel naţional, precum şi la nivel regional.
• Dintre statele membre mai mici, Belgia, Finlanda şi Olanda sunt cele mai active, demonstrând faptul că stimulentele economice sunt posibile şi în sisteme private de asigurări de accidente.

Factorii care influenţează transferabilitatea sistemelor de stimulente sunt detaliaţi în următoarea publicaţie ştiinţifică .

Impactul proiectului EU-OSHA asupra stimulentelor economice

Proiectul a fost inspirat din Strategia europeană în domeniul SSM 2007-2012 , care şi-a propus reducerea accidentelor de muncă cu 25%. Proiectul a beneficiat de consiliere din partea unui grup de organizaţii expert nominalizate de statele membre ale UE. Acesta include o serie de proiecte specifice desfăşurate de Centrul Tematic EU-OSHA (un consorţiu de institute europene de cercetare).

Proiectul pe termen lung a fost iniţiat în 2008 şi se va desfăşura până în 2013.

În prima fază a acestuia (2008-2010) au fost realizate o serie de produse:

• un raport cuprinzător intitulat Stimulentele economice şi modul în care acestea îmbunătăţesc securitatea şi sănătatea în muncă: O analiză din perspectivă europeană ,
• o fişă de date (care conţine un rezumat al raportului)
• două articole în Scandinavian Journal for Work, Environment & Health (SJWEH)
• o serie de ateliere de lucru cu grupuri de experţi documentate în secţiunea noastră de evenimente
• o colecţie de studii de caz care se găsesc în baza noastră de date de bune practici

Grupul de experţi pe stimulente economice ai agenţiei nu oferă doar consiliere şi date de intrare pentru activităţile agenţiei legate de stimulentele economice, ci ajută şi la promovarea produselor în rândul entităţilor interesate. Proiectul şi rezultatele acestuia au fost prezentate în cadrul unor conferinţe şi seminarii în numeroase ţări europene , ca de exemplu Bulgaria, Cipru, Republica Cehă, Germania, Italia, Suedia, Slovenia şi Regatul Unit.