Legislaţie

Legislaţia europeană stabileşte o ierarhie a măsurilor care trebuie luate de angajatori pentru a controla riscurile pe care le prezintă substanţele periculoase pentru lucrători. Aceasta plasează eliminarea şi înlocuirea în vârful ierarhiei măsurilor de control.

Acolo unde este posibil, utilizarea substanţelor periculoase trebuie să fie eliminată prin schimbarea procesului sau a produsului în care se foloseşte substanţa.

Dacă nu este posibilă eliminarea, atunci substanţa periculoasă trebuie să fie înlocuită cu una care nu prezintă pericole sau cu una mai puţin periculoasă.

Acolo unde nu sunt prevenite riscurile pentru lucrători, ar trebui să se aplice măsuri de control pentru a îndepărta sau a reduce riscurile pentru sănătatea lucrătorilor.

Măsurile specifice, mai stricte se aplică în cazul unor substanţe şi procese, de exemplu pentru substanţe cancerigene şi mutagene.

Legislaţia UE privind sănătatea şi securitatea la locul de muncă este transpusă în legislaţia naţională, însă statele membre au de asemenea dreptul de a include dispoziţii suplimentare sau mai stringente pentru protecţia lucrătorilor.

.

Pentru multe produse chimice, însă nu pentru toate, legislaţia prevede de asemenea norme privind clasificarea şi etichetarea, astfel încât utilizatorii să poată înţelege substanţele pe care le folosesc. Legislaţia UE cuprinde dispoziţii privind etichete clare, standardizate, privind securitatea, simboluri de risc şi fişe cu date de securitate (pe care trebuie să le elibereze producătorii şi furnizorii de substanţe chimice şi care să furnizeze informaţii privind proprietăţile substanţelor, pericolele asociate acestora, precum şi orientări privind depozitarea, manipularea, protecţia etc.).

Pentru unele produse, cum ar fi cele farmaceutice (de exemplu citostaticele) sau pentru produse cosmetice (de exemplu produsele pentru coafură), furnizorii nu trebuie să pună la dispoziţie fişe cu date de securitate.

Chiar şi atunci când sunt puse la dispoziţie astfel de fişe cu date de securitate, în unele cazuri este posibil să fie necesare mai multe informaţii. În aceste cazuri, sunt necesare următoarele:

• utilizarea altor surse (documentaţii tehnice, instrucţiuni de folosire, lucrări şi reviste de specialitate tehnice şi ştiinţifice);
• solicitarea acestor informaţii de la producători şi furnizori;
• consultarea serviciilor de prevenire;
• consultarea organizaţiilor profesionale (asociaţii comerciale, camere de comerţ, uniuni sindicale, asigurări sociale şi altele);
• contactarea autorităţilor relevante.
  

De asemenea, UE a elaborat orientări (a se vedea în continuare) pentru a proteja lucrătorii împotriva riscurilor pentru sănătate şi securitate, inclusiv împotriva riscului de explozii.