Valori-limită de expunere profesională

Sunt prevăzute valori- limită la nivelul UE, însă fiecare stat membru îşi stabileşte propriile valori, deseori ieşind din sfera legislaţiei UE. LEP sunt stabilite de autorităţile naţionale competente şi alte instituţii relevante. LEP pot fi obligatorii (însemnând că trebuie să fie respectate) sau de referinţă (fiind orientative pentru valorile care trebuie atinse), şi pot fi aplicate atât în cazul produselor comercializate, cât şi al produselor secundare ce rezultă din procesele de producţie.  

Deşi acestea nu acoperă fiecare substanţă folosită în UE, LEP reprezintă un instrument important în evaluarea şi gestionarea riscurilor şi oferă informaţii valoroase pentru activităţile privind securitatea şi sănătatea la locul de muncă legate de substanţele periculoase. Angajatorii trebuie să se asigure că expunerea lucrătorilor lor nu depăşeşte limitele naţionale.

Toate valorile-limită presupun că lucrătorii care sunt expuşi sunt adulţi sănătoşi, deşi în unele cazuri acestea vizează şi protecţia „subgrupurilor sensibile”. În mod normal, limitele de expunere nu se aplică, spre exemplu, în cazul femeilor însărcinate şi al mamelor care alăptează, fiind necesară luarea de măsuri specifice, acolo unde este cazul, pentru a proteja aceste grupuri.

Timpul mediu de expunere pe listele cu LEP este în mod normal de opt ore pe zi (deseori denumit MPT-8h sau media ponderată în timp - 8h). De regulă, LEP au la bază ipoteza că un lucrător poate fi expus unei substanţe pe parcursul unei vieţi profesionale de 40 de ani cu 200 de zile de lucru pe an.